O fărâmă de Crăciun

Fotografii: Ioana Paraskevopoulos  

Mai țineți minte acele Crăciunuri simple…

  • când conta doar momentul în care toată familia se reunea pentru o zi, în jurul mesei, împărtășind tot felul de întâmplări de pe parcursul anului?
  •  când afară ningea cu fulgi atât de mari, încât aveai impresia câ toți norii s-au fărâmat deasupra casei tale?
  •  când cadourile nu contau așa de mult și puteai să te bucuri și în absența lor?
  • când venea momentul să ierți pe toată lumea și să încerci să aduci miracole în viața celorlalți?
  • când ieșeai afară în timpul nopții pur și simplu  să privești luminile ce însuflețesc orașul?
  • când reușeai în sfârșit să te liniștești?
  • când ajungeai acasă, după o zi grea și în pragul ușii erai cuprins de un miros puternic de cozonac, proaspăt scos din cuptor, făcut de bunica?

Oare aceste Crăciunuri ideale au existat cu adevărat vreodată?

Pentru mulți dintre noi, cu siguranță nu au fost și nici nu vor fi… Crăciunul a devenit ceva destul de abstract, nu mulți mai înțeleg semnificația, pe care o are în fundament și în mod cert, nici măcar nu mai este privită ca o sărbătoare, ci ca un prilej de a cheltui bani, sub pretextul că trebuie să dăm cadouri pentru a fi mai buni sau de a pleca undeva în vacanță. Cumva, totul a devenit destul de fals, oamenii mimează fercirea, peste tot unde mergi, ești ” înconjurat de oportunități de a fi mai bun „ care în loc să fie centrate pe actul în sine de a-i ajuta pe ceilalți, se rezumă tot la partea materială, bazată pe consum.

Crăciunul meu…

Pot spune că, atunci când eram mică aveam mai multe Crăciunuri într-unul singur, dar cel mai special a fost întotdeauna cel de la bunici. Sincer, singurul Crăciun pe care îl simt cu adevărat este la bunici și probabil dacă nu l-aș mai avea, nici măcar nu i-aș mai înțelege magia și aș fi doar un alt chip șters, amețit de ceea ce a devenit această sărbătoare, în zilele noastre.

În fiecare an, bunica se pregătește cu săptămâni înainte pentru ca totul să iasă perfect și să aibă timp să prepare căt mai multe, pentru noi și prietenii lor, pe care îi cunosc deja de o viață. Bunicul se ocupă de cumpărături și apoi, când ajunge acasă, ne învață și pe noi ce înseamnă Crăciunul și ce ar trebui să faci pentru ca totul să fie ca la carte. Noi, restul, decorăm bradul și de fapt, asta a fost mereu partea mea preferată a pregătirilor, nici măcar, cănd bunica pregătește cozonacii, nu îmi place atât de mult, precum momentul, în care bunicul scoate cutiile prăfuite cu globuri și spune ” nu faceți și voi bradul? „ Unele globuri au de cel puțin trei ori vârsta mea și deși în fiecare an bunicii mei păstrează aceleași decorațiuni, când deschid cutiile, mereu găsesc ceva nou, ce nu am remarcat până atunci, de parcă ar fi un sac fără fund, unde apar mereu surprize. Mai demult, bunicul stătea în camera alăturată și ne spunea cum trebuie să aranjăm totul, dar cu timpul am învățat și noi și oricât de dezastruos am decora el mereu ne va încuraja că totul a ieșit minunat.

Când eram mică și mă uitam cum luminițele din brad se reflectă în geamurile ușilor înalte din casă, mi se părea că pot vedea cu adevărat magia și că din clipă, în clipă se va întâmpla ceva extraordinar și inexplicabil, un miracol de Crăciun…

Ziua de 25 decembrie, venea în sfârșit și toți ne întâlneam după mult timp și ne bucuram  împreună de ceea ce au reușit bunicii noștri să realizeze. Bineînțeles, că făceam și schimbul tradițional de cadouri, în timp ce ei se bucurau să ne vadă. Ei sunt singurele persoanele, care ne pot aduce pe toți împreună și care ne oferă șansa să mai fim copii din nou.

Din fericire, încă am parte de acest Crăciun minunat, clasic, alături de ei, cu parfum de dulce de sărbătoare.

O fărâmă de Crăciun

Poate că până la urmă, Crăciunul se rezumă la amintiri frumoase alături de cei dragi și mai important, la satisfacția că ai putut să bucuri și alți oameni, mai puțin norocoși. Fiecare purtăm în suflet câte o fărâme de Crăciun, care ne unesc și ne aduc împreună. iar copii sunt cel mai bun exemplu de cum ar trebui să fim în această perioadă și poate chiar și în viată, în general – puri, zâmbitori, fără dușmănii și răutăți.

Această postare este dedicată tuturor oamenilor care îmi fac viața specială zilnic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s