Aici, în lumea viselor…

cropped-tumblr_static_tumblr_static_9v6o3uhyi5ss8g0oskk8okgwk_640.png

https://www.youtube.com/watch?v=9RMHHwJ9Eqk

IMPORTANT în link-ul de mai sus: primul minut și între 2:16-3:10, dar și restul melodiei o să vă ajute să intrați în spiritul temei de azi.)

Visele… visele ne colorează fiecare noapte, fiind în fond, indispensabile de viața unui om, oricum ar fi el: bun sau rău, egoist sau înzestrat cu o inimă mare, sincer sau fals, prietenos sau introvertit etc. Ce ar fi lumea fără vise? Nici nu am putea supraviețui în fiecare noapte, fără să fim protagoniștii propriilor reprezentații teatrale, care ne însuflețesc să ne trezim a doua zi, dimineață, pentru un nou început, mai bun.

Visele sunt foarte diferite de visurile pe care le avem pe parcursul zilei, visurile sunt aspirațiile noastre, ce constituie sursa primordială de inspirație în formarea viselor din timpul nopții. De cele mai multe ori, oamenii le confundă între ele, tocmai pentru că sunt atât de asemănătoare, dar diferența esențiala este faptul că, visele sunt o oglindire a modului în care ne-am dorii să fie viața reală, de zi cu zi sau mai bine zis, cum ar trebui să fie…

Mulți oameni asociază ideea de fericire cu visele, pentru că le oferă speranță, iar speranța este absolut vitală, pentru împlinirea sufletească și redescoperirea propriei persoane, în vederea comuniunii propriei energii, cu cea a universului. Din păcate, viața chiar nu este roz, aproape niciodată, dar printre tonurile cenușii, se mai strecoară, din când în când, câte o culoare caldă, frumoasă, generată de dorința împlinirii unui vis, adresată poate, cândva, în trecut, unei mici stele, ce decorează bolta întunecată cu lumina ei temătoare. Nu toate visele se îndeplinesc, în mod cert și într-un fel, așa este mai bine, pentru că fără suferință, nimeni nu ar ști ce înseamnă fericirea, iar viața ar fi extrem de tristă, fără luptă, în ciuda faptului că, toți am avea ce ne dorim și probabil, nu am fi capabili să diferențiem binele de rău, valoarea de banal. Suferința nu a fost lăsată în mod întâmplător și nici măcar nu este o pedeapsă, cum ar vedea-o cei mai mulți dintre noi, ci un prilej de întărire interioară și dezvoltare personală, prin intermediul noilor capacitați spirituale dobândite, de pe urma neîmplinirii sufletești. ( ” Am învățat că indiferent căt de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta” – Octavian Paler)

De teamă să nu suferim, ne agățăm de un vis și continuăm să îl dezvoltăm la infinit, așa cum ne-am dorii noi să fie materializat în viața reală, chiar și atunci când suntem conștienți că nu se va realiza, sub nicio formă, din nicio perspectivă. Mulți se învinuiesc de faptul că, nu au puterea de a renunța la propriul vis și de a putea trăi fără să se mai gândească la ceea ce “ar fi trebuit” să facă, dar nu au avut suficient curaj. Întrebarea ” cum ar fi fost dacă…?” macină omenirea, generație după generație, secol după secol și totuși nimeni nu renunță la ea și continuăm așa, până ne pierdem sufletul pe un alt drum, râmânând doar niște ființe incapabile de evoluție. De fapt, nu este vina nimănui, nici a mea, nici a ta, nici a voastră, poate… nici măcar a destinului, ci mai de grabă, incapabilitatea de a elibera un vis este modalitatea sufletului de a se apăra de răul real, transformându-l într-un ideal. Se spune că ” speranța moare ultima” și din fericire pentru noi, chiar așa stau lucrurile. Există atât de mulți oameni nefericiți, iar tristețea lor este cauzată de cele mei multe ori, de motive aparent banale, obișnuite pentru viața cotidiană, dar nicio suferință, a nimănui, nu este de neglijat, pentru că fiecare om are propria sa sensibilitate și percepe durerea într-un mod diferit, existând astfel, persoane puternice, încrezătoare și nepăsătoare și oameni empatici, care, deși, se confruntă cu propriile trăiri, au puterea de a avea grijă și de cei egoiști.

Visele, pentru mine, sunt liantul dintre realitate și imaginație, care îmi oferă puterea de a crede în adevăratele valori ale acestei lumi și de a spera tot timpul la mai bine, fiindcă, eu chiar cred că după orice furtună, oricât de mare ar fi ea și oricât de multe daune sufletești a provocat, cu siguranță, va apărea o rază de soare pâlpâitoare și ușor, ușor, adevărata lumină puternică, care ne-a fost menită de steaua noastră, sub care ne-am născut. Mie, îmi place aici, în lumea viselor, chiar dacă mulți ar putea-o considera o formă de deziluzionare și de pierdere a contactului cu realitatea,

Nimeni, nu trebuie să renunțe la niciun vis, niciodată, pentru că, dacă îți dorești și crezi cu adevărat că se va îndeplini, oricât de imposibil ar părea, mai devreme sau mai târziu se va îndeplini cu certitudine. Visele nu se îndeplinesc, pentru că nu credem cu adevărat în ele și atragem doar negativitate în jurul nostru, fără să realizăm măcar. Bunătatea și sinceritatea sunt principalele ” arme “, pe care ar trebui să le ai în posesie, căci binele atrage binele, iar adevărul răspunde doar adevărului. Trebuie doar să deprinzi arta răbdării, să poți să te pui pe tine, în plan secund și să fii dispus, să faci orice sacrificiu omenesc posibil, pentru îndeplinirea visului tău și dacă totuși nu se va materializa în totalitate sau poate deloc, nu înseamnă că ai greșit neapărat, ci probabil, ceva este încă în așteptare…

fotografie: Google

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s